Love...

De obicei nu scriu poezii, si nici nu citesc...Dar (de ce intotdeauna exista un "DAR"?!) acum ceva timp, intr-o zi de primavara,chipurile, in ora de biologie (s-a imi fie rusine!) m-am apucat sa scriu o poezie din plictiseala. Nu ar fi chiar prima data cand fac poezii din plictiseala, desi de fiecare data cand le-am aratat persoanei careia ii erau adreste a iesit rau...:))
Dar, de data asta nu voi zice cui ii este adresata, ma rog-cui i-a fost adresata, si o voi arata tuturor...


DRAGOSTE SI FULGI DE NEA

Un fulg,
Doi...
Vreau sa fug, sa fug,
Sa fim doar noi doi!

Sa strig,
Sa tip de bucurie,
Sa nu-mi mai fie frig,
Sa-mi dai imbratisari o mie!

Fulgii iti cad in parul negru,
Ochi-ti sunt ca doua stele,
Totul e ca o piesa de teatru
In teatrul inimii mele.


Imi zambesti,
Ma iei de mana.
Nu stiu cum reusesti sa ma vrajesti
Si ma pierd in ochii tai cat pentru o saptamana!



Eh...Nu e normal sa scriu eu asa ceva...Dar (chiar intotdeauna exista un "DAR"?!) asta a avut succes printre romantici...:D