Ieri, ca de obicei la intoarcerea de la scoala am luat autobuzul cu minunatii mei colegi, doar ca ieri am avut "onoarea" de a-l avea inte noi si pe Sami, la un loc cu Vlad si cu Petru, ceea ce inseamna[Impusca-ma!!!] ca urma sa avem o seara tare ciudata.
In afara de faptul ca urma sa borasc dupa cate cacaturi am mancat, si dupa ce i-am vazut pe Sami si pe Vlad scuipanud-l pe Petru cu floricele, am avut nenorcul ca pe Petru sa nu-l calce autobuzul.
Bun. In autobuz s-a descoperit ca exista si camere de luat vederi, deoarece soferul disperat ca Petru se urca pe toti peretii si pe toate barele, a inceput sa-l atentioneze prin mult-iubitul sau microfon sa se dea in puii lui jos de pe bara aia. Petru cand vede ca nu are ce face incepe sa ne dispere cu disperarea lui pentru Sami.
Avand in vedere ca ma aflam in apropierea lui Sami300, am "beneficiat" si eu de iubirea lui Petru [Yayx!!!:&].
Coboram noi frumos, dupa ce ne abtinem cu greu sa nu o aruncam pe geam pe Rebeca (rezumandu-ne doar la a o incuraja) si ne indreptam eu si Sami spre minunatul 41, dar ce sa vezi: disperarea lui Petru era mai mare ca oricand, si vine dragul de el dupa noi. Ne chinuim sa scapam de el si ne prefacem ca urcam in 3 tramvaie, pana realizam ca trebuie sa ajungem naibii odata acasa. Eh, urcam noi speriati ca ne-o lua cineva la bataie din cauza minunatului limbaj al lui Petru, si mergem o statie, ne prefacem ca ne dam jos din 41 si urcam la loc, dar Petru tot dupa noi. Nu avem ca face si ne gandim ca o sa coboare la a doua statie ca sa se intoarca si dumnealui acasa, dar vedem ca nu vrea si mai mergem inca o statie disperati.
M-am simtit pentr prima data usurata ca stau in Crangasi, nu ca Sami, care l-a avut companion de drum pe Petru pana acasa.
Tot ce imi doresc este sa nu mai fi stiut sa se intoarca acasa Petru.:))[Retardu` clasei!!!X(]
